meseriasul furnica :)

coacem vinete

pregatiri pentru copt vinete

a venit momentul acela din an in care planurile meseriasului sunt deturnate de meseriasa. nu mai faci ce vrei tu, faci ce-ti zice meseriasa ca trebuie sa faci.

e ca-n fabula cu greierele si furnica, insa cu final modificat si aparent fericit: furnica il deturneaza pe greier de la ale lui, il convinge (manipuleaza / santajeaza preseaza) sa lase chitara (bormasina) din mana si sa participe la pregatirea proviziilor de iarna :)

operatiunea de azi: coacem vinete pentru zacusca si pentru pus la congelator, ca sa avem pe masa de craciun si legume, nu doar porc.







participarea meseriasului la operatiunea asta nu e foarte complicata, asa ca am timp sa scriu mai mult.
teoretic, povestea vinetelor coapte se reduce la factorii de mediu. la atmosfera, mai precis. practic, totul se rezuma la intretinerea focului.


sa le luam pe rand. sa coci vinete in bucatarie, pe aragaz, e nasol rau. caldura mare, fum si miros in casa, nu imi place. d-aia le fac pe gratar, sub cerul liber. sunt doua avantaje mari: vinetele se coc perfect la flacara de lemn, iar tu nu mori sufocat de caldura.

deci, gratarul in aer liber e de baza. fie ca ai gratar in curte, fie ca folosesti unul portabil si pleci cu el la padure, eu zic ca e mai bine asa. toata operatiunea asta de bucatareala capata un iz de vacanta, de plimbare, nu mai e atat de apasatoare. dupa ce coci vinetele si le pui inapoi in sacosa ca sa le duci acasa si sa le cureti / scurgi / portionezi / pui in punga / congelezi, ai timp si de altele. de exemplu, sa asezi pe gratar o bucata de carne si te relaxezi un pic. deci, cu ajutorul gratarului in aer liber transformi coacerea vinetelor intr-o excursie relaxanta la padure.

am ajuns la partea practica. coc vinete pentru pus la congelator si pentru zacusca. la operatiunea asta eu folosesc lemne subtiri de brad (resturi din scandura), care ard destul de repede, deci trebuie sa am pregatite multe. le sparg pe toate la inceput, ca sa nu ma mai chinui cu toporul dupa ce incep sa le coc.

vinete pe gratar

crap lemnele la 2-3 cm grosime si chestia asta e de mare folos cand trebuie sa intorc vinetele de pe o parte pe cealalta. adica, ajung sa pun mana pe vanata numai in momentele in care scade flacara, deci nu ma ard.

vinete coapte si curatate

in plus, lemnele astea joaca si rol de cronometru. dupa ce ard doua randuri de vreascuri d-astea stiu ca ar cam fi momentul sa intorc vinetele.

uite cum procedez: pun un rand de lemne (betze asezate unul langa altul) si astept sa arda cu flacara. cand se micsoreaza flacara (lemnele au devenit jar), mai pun un rand de lemne. flacara se micsoreaza din nou si asta e semnul ca trebuie sa le intorc. si ma bucur ca o fac fara sa-mi ard degetele:). inca doua randuri de lemne arse, iar intorc vinetele etc.

nu te gandi ca am studiat manuale de copt vinete ca sa ajung la sincronizarea asta. pur si simplu am avut noroc sa o nimeresc. deci, nu-mi asum niciun merit pt asta. dar, daca tot imi iese treaba asa, iti spun si tie metoda, poate o incerci.

rezultatul actiunii mele e in poza: vinete coapte, asteptand cuminti craciunul. in congelator, evident. cateva din aceste pungi vor ajunge si in zacusca, dar pe aia ti-o arat mai incolo, cand o fac. inca nu e sezonul gogosarilor...

vinete congelate

daca nu ti-ai cumparat inca un gratar sau vrei sa-l schimbi pe cel vechi, uite niste gratare online si accesorii gratar online. cu procurarea vinetelor te descurci tu cumva.





spor!